Stihuitorii lui Hristos

Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele,
din vorbele drăceşti, urlând,
din cântecele rele.


Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântări şi rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-aţi fost pâine şi minune.


La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce aţi postit cu rânduială –
ne-aţi dat în dar cuvânt frumos,
cum l-aţi trudit cu osteneală.


La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creştin,
să te pomenim la praznic.


Stihurile tale bune
le-am păstrat în scoarţe groase,
m-au tămăduit de lume
şi de amăgiri întoarse.


Bunule, cu dulce grai,
ca un sfânt din Pateric,
să te odihneşti în Rai
cu slavă de mucenic.

Descântecul argintului

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
cu ramuri de ploaie,
cetină văpaie,
cu fire de lună,
ţesute-n cunună
la o mânăstire,
dintre cimitire,
să cobori pe-o scară,
să cobori comoară
până la răscruce,
unde stă pe cruce
Dumnezeul veşnic
luminat de-un sfeşnic,
unde stă cu taină,
pe lemn de icoană,
Preasfânta Marie,
a mea vistierie.


În casa-n ruină,
unde nu-i lumină,
păsările morţii,
în puterea nopţii,
ciugulesc din viaţă
până dimineaţă –
sufletul meu geme
de grele blesteme,
de jertfă de sânge
altarul meu plânge.


Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să vii pe lumină
în casa-n ruină
sfinţit, la icoană,
şi să-mi fii pe rană
un balsam de sfinte,
de bune cuvinte,
şi să-mi vii în vise,
unde sunt închise
gânduri de păcate,
patimi îngropate.
Dansând prin cuvinte
ca printre morminte
păsările morţii
dau târcoale porţii
dincolo de care
Sfântă Născătoare
la viaţă mă cheamă,
în chip de icoană.


Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să te duci la stele,
să ningă cu ele,
s-alunge din noapte
păsările toate.
Amin.